Comuna Nicşeni, o aşezare din Nordul Judeţului Botoşani este situată la o depărtare de 13 km de oraşul Botoşani şi este compusă din satele: Nicşeni, Dorobanţi şi Dacia.
Comuna are ca vecini în partea de nord comuna Corlăteni şi Dămicheni, la sud comuna Răchiţi, la est comuna Borzeşti, iar la vest comuna Roma.
Din istoricul comunei putem aminti că satul Nicşeni datează din anul 1650 şi a fost înfiinţat de clăcaşii aşezaţi pe moşiile fostului boier Călian, iar numele satului se trage de la boierul Niacşa. Vechimea satului se dovedeşte şi prin drumurile întortochiate ce străbat satul, cât şi prin mormintele găsite cu prilejul deferitelor săpături.
Biserica parohială a avut la început hramul „Sf. Nicolae” şi este zidită pe temelia de piatră în mijlocul statului şi este acoperită cu tablă. Biserica are următoarele dimensiuni: lungimea 20m, lăţimea 7m. În total 140 mp. suprafaţa clădită, este prevăzută cu două turle, din care una mică deasupra altarului, iar a doua deasupra pridvorului serveşte drept clopotniţă. Biserica are formă de navă şi are trei părţi: altar, naos şi pridvor. Lucrarea de zidire a acestei biserici a început în anul 1868 şi s-a terminat în anul 1870, iar sfinţirea s-a făcut în anul 1873.
Această biserică înlocuieşte vechea biserică cu hramul „Sf. Gheorghe” care a fost din bârne de stejar şi care a fost adusă pe la anul 1694 din fostul târguşor Corlăteni, fostul judeţ Dorohoi, care după cum spun bătrânii a fost desfiinţată cunoscându-i-se doar ruinele.
În vechea biserică nu s-au găsit inscripţii din care să aflăm alte amănunte în legătură cu trecutul ei şi n-a posedat nici un fel de avere, în afară de cărţile de cult, veşminte uzate şi catapeteasma care a fost reparată şi aşezată în biserica nouă.Biserica nu posedă obiecte de valoare istorică sau artistică şi nici nu este legată de la Dumitru Arbore. În anul 1936 s-au făcut reparaţii exterioare cu banii bisericii şi la stăruinţa preotului Dimitrie Brînzei. În anul 1942, i s-au făcut reparaţii radicale princontribuţia boierului Gheorghe Hurduc. Lucrările de pictură au fost executate de pictorii Victor Galin şi Dumitru Hlihor. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Mitropolitul Irineu Mihăilescu ajutat de un sobor de preoţi în frunte cu preotul Gheorghe Gheorghiu protopop de Botoşani şi Gheorghe Constantinescu preot paroh. Sfinţirea a avut loc în ziua de 27 septembrie 1942 şi bisericii i s-a dat hramul „Sf. Gheorghe”.Între anii 1966-1973 a mai suferit o reparaţie în timpul preotului Vieru Aristotel şi după reparaţie Biserica a primit un nou hram; s-a fixat ca zi de prăznuire prima duminică după Sf. Paşti când îl prăznuim pe „Sf. Apostol Toma”.
Cea mai consistentă reparaţie capitală s-a făcut între anii 1988-1989. În exterior s-a decapat până la cărămidă şi s-a tencuit din nou şi s-au făcut mai multe picturi. S-a înlocuit toată tâmplăria şi s-a făcut în partea de nord a altarului un mic pridvor. Acoperişul a fost înlocuit şi Biserica s-a acoperit cu tablă zincată. Lucrările au durat 2 ani, iar la data de 5 noiembrie 1989 s-a oficiat slujba de sfinţire de către I.P.S.Pimen Suceveanul. La slujbă a participat un sobor de preoţi în frunte cu preot Grigore Diaconu protopop şi preot paroh Dumitru Adăscăliţei.Preotul paroh a primit distincţia de preot sachelar.
Dea lungul istoriei sale au fost următorii preoţi slujitori: pr. Nichita Jijie pe la anul 1790; pr. Cioineag Ioan pe la anul 1821; pr. D. I. Cioineag pe la anul 1826; pr. Vasile Căpăţână pe la anul 1866; pr. Ioan Gavriliu pe la anul 1894; pr. Dumitru Arbore pe la anul 1894; pr. Dimitrie Brânzei 1936; pr. Gheorghe Constantinescu 1945; pr. D. Constantinescu 1954-1965; pr. Vieru Aristotel 1966-1973; pr Ioan Lupulescu 1973-1975; pr. Găluşcă Galan 1975-1980; pr. Vamanu Toma 1980-1987; Pr. Dumitru Adăscăliţei 1987 până în prezent.
